După ce, vreme de peste 40 de ani, a fost unul dintre cei mai  tenace promotori ai BD-ului românesc, Marian Mirescu s-a hotărât în sfârşit să-şi adune propria operă  grafică (o  parte  din ea) între coperţile unui superb album de colecţie.

Albumul este un adevărat jurnal grafic, care adăposteşte  desene realizate în 60 din cei 69 de ani de viaţă ai graficianului, în special portrete, mutre, moace, figuri, mecle şi alte chipuri.

Cartea se deschide cu primele desene, realizate în timpul şcolii  primare, continuă cu autoportrete şi portretele părinţilor şi colegilor, desenate în timpul liceului (în paralel Mirescu a urmat şi cursurile Şcolii de Artă, unde l-a avut profesor pe Ion  Hagiescu), desene şi portrete din armată (camarazi şi ofiţeri)  şi facultate (colegi, colege şi profesori).

La facultate, în timpul cursurilor, în loc să ia notiţe, Marian Mirescu  desenează – în jurnal  reproduce pagini manuscrise din caietele sale de curs.

În acești ani  îşi face debutul public,  în fanzine  şi publicaţii efemere studenţeşti,  dar începe să şi picteze (tot portrete şi autoportrete, reproduse în culori).

În album  sunt publicate şi numeroase portrete ale lui Mirescu – satirice şi/sau realiste – realizate de confraţii de breaslă, tineri sau mai puţin tineri.

mai mult la :

benzidesenateromanesti.blogspot.com/2025/04/marian-mirescu-60-de-ani-de-portrete